Adolescenta...Nimicul

'Stupid...Patetic...Fara speranta...Singur'

Asa mi-as descrie eu adolescenta. Cel putin pana in momentul de fata. Totul nu a fost decat o piesa de teatru; actori buni sau mai putin buni; protagonist, antagonist, adjuvanti, furnizori etc. etc.

Desi multi considera adolescenta cea mai frumoasa perioada a vietii. eu nu o apreciez DELOC. De ce? Nu stiu...Pur si simplu o urasc, o detest. ...Poate pt ca este perioada actuala in care traiesc. M.am schimbat intr-un timp foarte scurt, aproape ca nu ma mai recunosc. Ma ascund de mine, refuz sa vad realitatea asa cum este ea, ma uit in jur si imi trec prin minte tot felul de lucruri abstracte; care este scopul meu? De ce traiesc, incotro ma indrept, invat ca sa ajung 'cineva', pt ca mai apoi sa mor si sa nu las nimic in urma...sa fiu o umbra a destinului? La ce bun? Si toata adolescenta mea este plina de astfel de intrebari retorice, care necesita timp de gandire; uneori stau si cuget minute bune....minute care se transforma in ore...analizez si totusi, in final, realizez ca de fapt m.am gandit la NIMIC.

Simt cum timpul trece pe langa mine in maniera sa ireversibila, dar nu mai nici o putere asupra nimicului ( am avut vreodata?? ). Totul este un NIMIC. "Si totusi se invarte". Atunci este un NIMIC in miscare. Pentru un moment, asa percep eu ADOLESCENTA.

Si acum, la final, imi pun o intrebare (inca una) : si atunci cand 'nimicul' se va sfarsi, voi regreta ca nu-l voi fi trait din plin?? ...