Zambetul, o falsa necesitate

Well, yeah, that’s how it begins. I mean my diary. Even though I didn’t want to have a shit like this in the first instance, but I ended up keeping one. [ -_-“ ]
Nu stiu de ce dar simt ca ma exprim mai bine in engleza. Well, when I’ll feel like doing it, don’t be surprised. [ ^_^ ]
Totul a inceput vara asta. Nu are rost sa povestesc prin tot ce am trecut, trebuie doar sa stiti ca a fost foarte neplacut, motiv pentru care am avut mai multe…cum le zice?? …breakdowns…din mai multe puncte de vedere...fizic, psihic si altele. Ma intreb oare exista si altele totusi? Da...si cum iti spuneam, nu conteaza ce mi s-a intamplat pana acum, ci dimpotriva, ce urmeaza sa mi se intample. I’m pretty excited myself. [ ^^ ]
Adevarul e ca nu am mai fost de mult fericita…ma refer la fericirea aceea exorbitanta, care parca te absoarbe, te face sa te simti un om implinit care nu are nevoie de nimic, ci doar de acel lucru sau acea persoana la care tine cel mai mult. Cred ca intr-un fel poate fi numita fericire oarba…pentru ca in data ce esti cuprins de acel sentiment uiti ce se intampla in jurul tau, nu mai dai atentie nici unui aspect al vietii cotidiene; iti construiesti o crisalida si inauntrul ei te complaci intr-o stare de beatitudine. Nu stiu daca m-am simtit vreodata asa…desigur am si eu momente cand simt ca pur si simplu as putea sa-mi iau zborul si sa aterizez pe un norisor pufos si roz, dar acele momente sunt exagerat de scurte si rare…chiar enervant de rare as putea spune. Nici macar cand am aflat ca am intrat la liceul la care am visat nu am izbucnit de bucrie…NU! Prefer sa cred ca din cauza anumitor persoane din viata mea am uitat cum este sa te bucuri de visele implinite, reusite sau chiar de nimicurile vietii. Pur si simplu simt cum timpul trece pe langa mine si ma uit neputinciosa, nestiind cum sa scap de aceasta rutina care nu de putin timp ma enerveaza.
Si uneori pur si simplu simt ca nu mai pot sa continui. Joc acelasi rol de cateva luni bune, daca n-as stii as zice chiar ani, dar am sa fiu mai soft de aceasta data. Si cum ziceam, joc acelasi rol pe aceaasi scena veche de cand lumea, fara spectatori si fara macar vreo dublura nenorocita. I’m already tired of this!