*

Not here.

2010-05-24T04:07:00.001-07:00

BLOG IN PARAGINA.

Be right back.

What about High School Life?

2010-04-15T11:37:00.000-07:00

Finally, I got to be a high-schooler. I was so enthusiastic last year, thinking that the next term would be full of parties, school balls and stuff like this…and so it was. But the worst comes in the end; I would have never thought that it would be so hard. I was imagining that being a high-schooler involves skipping classes you don’t like, less homework and going out with your friends during the week. Unfortunately, none of those happened.

Of course, everything is pink at first: you get to know people, the teachers are nice to you and so on. But time passes and there come the tests; the first test after a long holiday is just like hell. And so you are in class, looking at a blank sheet of paper and trying to remember some damn formulas you once knew. What to do? Last summer you didn’t even thought about opening a book; you were out with your pals all day long, dreaming about high school life. Here it is now!!

But being a 9^th grader has its advantages too: for example, I made new friends and we surprisingly get along very well ( I want to use this opportunity and thank my classmates for being such wonderful people :D ). I met my old pals; even though we are in different classes, we see each other every day.

Now, about “Murgoci”. Well, it’s not my first year here; it’s actually the 5^th. In time I got used to this type of teaching, but being in the 9^th grade and getting my first 5 was quite a shock (more for my parents; I personally think it was a funny experience :D ); my first bad mark from many others. It seems obvious; you can’t be the best in all subjects, only if you really are a genius ( guess I’m not one but I don’t care).

Those were some of my opinions about the school life I live. In fact, it’s not so bad; I somehow like it. It gets me upset thinking there are only 3 years left to spend with my new colleagues, with the teachers I love (…or not really) in my favourite school.

Seems so long, yet so short…

Goana dupa vise.

2010-02-26T09:55:00.000-08:00

Este liniste… Însă undele sonore ale nimicului se propagă cu repeziciune prin aerul umed, îmbâcsit al camerei. În cel mai scurt timp, creierul împăienjenit de moleşeală reacţionează: neuronii s-au trezit din starea lor morbidă iar sinapsele-mi tresaltă sub presiunea unui unic gând, şi acela neclar…un vis:

Eu sunt. Mă aflu pe o plajă. Nu aş putea preciză exact unde; nu am nici cea mai vagă idee. Atmosfera este apăsătoare; nori de furtună îngrădesc tot cerul; marea învolburată îşi loveşte cu mânie valurile de stâncile veşnice, lăsând apa să pătrundă prin fiecare orificiu, deformandu-le în cele mai bizare moduri posibile. Subit în mintea mea este proiectată o imagine a vieţii mele, a ceea ce a fost şi a ceea ce va fi. Fiecare gând, fiecare speranţă neîmplinită, fiecare nereuşită…fiecare vis reprezintă o circumvoluţiune a existenţei, mai mult sau mai puţin vizibilă, dar care totuşi te marchează într-un fel. Aş vrea să evadez; să-mi pictez singură tabloul în care să trăiesc. O lume numai a mea, clădită pe vise, fără orizonturi metafizice: eu să fiu de toate şi toate să fie eu. Pentru că îmi voi fi suficientă o vreme, iar apoi dacă vreau îmi pot picta şi un prieten al imaginaţiei mele care să-mi ţină de urât.

Fără să realizez, deschid ochii şi constat că mă aflu acolo unde am fost din totdeauna: acelaşi fotoliu vechi din cameră de lectură, cu tapiţerie în stil victorian, puţin jerpelit la unele capete, dar încă grozav de comfortabil. Ceasul pare că nu şi-a mişcat niciodată minutarul, iar orarul a fost împietrit de secole. Totul este atât de … lipsit de viaţă.

Totuşi cred că … visam că visez.

Pentru ca . . .

2010-02-05T12:10:00.000-08:00

Pentru ca mi-am amintit de vremurile bune . . .

Mai stii cand eram doar noi??

Acum te-as imbratisa si apoi ne-am tavali pe covor, apoi ne-am bate cu perne.

Ne-am certa pe patura si ne-am uita la desene animate.

Ne-am certa din alt motiv stupid pentru ca mai apoi sa ne impacam cum facem intotdeauna.

Apoi am chiuli de la muzica sau religie sau desen pentru ca este vara si nu mai avem chef; mergem pe malul Dunarii, trantim gentile in praf si ne facem loc pe dalele de piatra incalzite de soare; ne aprindem o tigara, ascultam muzica, ne uitam la cer, apoi ne uitam la apa, rememoram momente din trecut...momente prin care am trecut impreuna.

Scot un desen din geanta, ti-l arat...este un fluture.

Caut cutia rosie de chibrituri si fara sa ma gandesc ii dau foc.

Dispare.

A ramas doar cenusa.

O pala de vant o imprastie si pe aceea si in final nu mai ramane nimic.

Suntem doar noi si este liniste.

Te intreb de ce taci si nu imi raspunzi.

Abia peste cateva minute imi spui ca ai vrea ca timpul sa stea pe loc.

Ne terminam tigarile si privim in gol.

Te iau in brate si tu faci la fel.

It's friendship!

Thank you for being there! :)

Drawings.

2010-02-02T14:34:00.000-08:00

Hm...just fooling around...maybe they aren't so great and maybe I'm not so talented, but I still like those 3. ^^ What do you think? Leave a comment! :)

~Sunset~

~Wild~

~Winter~

A thought.

2010-01-25T13:32:00.000-08:00

I am a simple thing.

Yeah...so what?

Look in the mirror and you will see that there is nothing behind that beautiful face of yours.

Maybe I'm not a model, maybe my hair doesn't look so great, maybe my eyes aren't the ones of an angel's, maybe I'm one of those common girls you see on the street every day . . .

And I said goodbye to romance . . .

Now.

2010-01-23T03:17:00.000-08:00

Teenage & High.School

Cigarettes & Bad Marks

True Friends & Bad Lovers

Because of you...

2010-01-16T10:52:00.000-08:00

Because I like it.

Because I miss you.

Because I miss the old me...

Ceva...

2010-01-11T10:33:00.000-08:00

Finally, din nou singura...singura in camera, ca doar asa pot scrie. .

Era ora 3 dupa-amiaza si abia ce venisem de la scoala. Am deschis TV-ul si mi-am facut o cafea. Schimbam canalele cu aceiasi alura specifica mie, de om obosit si plictisit de viata...sau nu!! In fine si cum sorbeam ingandurata din cafea am avut o revelatie: POC!! care m-a lovit drept in moalele capului. : Revelatie pe care ar fi trebuit demult sa o am dar mai bine mai tarziu decat niciodata. So:

"De ce ma consum atata pentru nimic? In definitiv as putea sa fiu si eu la fel de indiferenta ca restul si asa sa nu ma mai afecteze nimic. Dar nu...mereu eu trebuie sa pun suflet, sa fiu cea care regreta... Toata lumea incearca sa se disculpe si sa dea vina pe ala mai slab care de multe ori ramane prost in drum si pana la urma accepta acuzatiile care i se aduc. NU!!"

Am mai baut putina cafea apoi...

"Daca as fi trait in Evul Mediu as fi vrut sa apartin celei mai joase clase sociale...asasin platit...crime dupa crime, victime dupa victime, sange pur, nevinovat...sau cine stie... O admir pe contesa Bathory. For some reasons I have always liked her. Principalul motiv ar fi acela ca a fost o femeie independenta; de asemenea, puternica, contrar asteptarilot pentru 'o simpla muiere', cum probabil multi dintre barbati gandesc.. Tine la onoarea familiei sale si este cat se poate de mandra de faptul ca este o Bathory; in final, este arestata la domiciuliu. Moare dupa 3 ani si jumatate. Am ramas profund impresionata de povestea acesteia, cunoscuta si sub pseudonimul de 'The Blood Countess'. Simply amazing!"

Un fragment dintr-un articol: "Cine a spus ca femeile nu pot desfasura multe din actiunile intreprinse de barbati? Ba pot, si uneori chiar mai bine, cu mai mult succes, decat o fac barbatii. Asta nu inseamna ca orice femeie se poate apuca sa schimbe carburatoare sau sa taie lemne la circular, dar la astea nici macar toti barbatii nu se pot lauda ca se pricep. In schimb, cand vine vorba de operatiuni ce necesita finete si precizie, femeile sunt pricepute, si nu este vorba de lacuit unghii sau tocat patrunjel pentru supa, ci despre precizia in crima si tortura. Istoria a consemnat multe femei odioase, ascunse sub aparente diafane si inselatoare, iar unele dintre ele au umplut de invidie si respect crminali reputati. "

Mda...si uite in ce a degenerat postul asta...de la revelatiile mele la Bathory. Noi sa fim sanatosi! :-J

The rules of Love.

2010-01-08T08:26:00.000-08:00

Hmm...M-am gandit ca e cam depresiv pe aici. Si chiar este!! :)) So I posted this!! ^^ Totally true. :-?

1 Ianuarie...

2010-01-02T05:49:00.000-08:00

"The sky cry, the sea cry, I cry... even the sand. We both fly,
we..ve reached the end,
goodbye my lover, my friend.
I miss you, what we..ve been through.
I..ll never forget u, baby
We..re leaving separate doors behind
Goodbye my lover, my friend..."

Amintire fara rost

2010-01-01T13:18:00.000-08:00

That Broken melody from the music box keeps playing in my mind...

Mda...iata ca iar scriu...prima zi din an, huh? Un an futut...a inceput cum nu se putea mai bine. Te multumesti sa traiesti din regrete? Eu cred ca da... NU intreba de ce pentru ca nici macar eu nu stiu... Poate ca am obosit sa mai lupt, dar poate ca nu am luptat niciodata, poate ca asa trebuie sa se intample...dar parca nu imi vine sa cred. Norocul si-l face fiecare cu mana lui, din pacate.

Because Somethings Cannot Be Forgotten Or Forgiven.

Mereu cand incep cu adevarat sa scriu imi uit toate ideile de altfel nenumarate. Probabil citesti si probabil te simti sau poate nu... Si ce mai ramane de facut? Iti spun eu : Poate nepasarea m-a cuprins...Poate am sa plec zambind eu din viata ta...:)

Nu te mai uita inapoi...Now everything is over...I woke up, drank my coffee, I looked out of the window and I saw...a big nothing. Can I see? Maybe I.m still dreamin'...I wanna be happy too. Gotta get over this ... somehow ... sometime.

And now, in the end, I just wanna say: HELLO, LIFE, ME AGAIN!! ...have always been alone...let's go for a walk and forget about everythin...a very long walk...

Fake...

2009-12-30T12:51:00.000-08:00

'Feel like a stranger to the human race
It´s such a lonely, lonely place
I walk alone in the darkness of the city
Got no place to call home...'

Great lyrics...Great singer... :)

Iar stau singura la masa mea ... si iar privesc in gol asteptand sa se intample miracolul care imi va schimba viata. Sau na...poate nu viata, dar macar starea mea actuala...Handicap emotional, ce poti sa-i faci??
Hmm...si am o cutie rosie de chibrituri in fata...e rosie si pe ea scrie: "Noi chiar ardem!". Ei hai nu zau... Deschid usor cutia...ma uit...mai sunt doar cateva...de prea multe ori m-am chinuit sa.mi aprind o amarate de tigare care ipotetic mi.a sters pentru un moment sperantele iluzorii...m.a calmat...aparent...totul nu a durat decat infinit de putin...Cu timiditate mai iau inca un chibrit...il aprind...ma uit la flacara...se epuizeaza...De ce asa repede? De ce trebuie totul sa se termine atat de repede? Ma cuprinde melancolia... Stupid feelings... Gotta smoke once again!!NOW!! Can.t stop...And I promised myself so many times that I would stop smoking...Guess I.m not a trustful person... Whatever I don.t give a fuck on me anymore...

Te.ai plimbat vreodata singur pe strada...noaptea...incercand sa te calmezi...sa uiti de tine...sa iti construiesti un nou 'eu'... Nu cunosti pe nimeni; faci nesigur nenumarati pasi; doar lumina felinarelor iti zambeste stupid, iar tu cu capul plecat te indrepti spre nicaieri. Uiti de tine si ajungi te miri unde. Don.t you feel better?? ...Not at all... Take a seat. Want some coffee, tea, something to drink?? Yes, Life, gimme a Tequilla!!

Dincolo...

2009-12-16T13:49:00.000-08:00

It's snowing...It is supposed to purify everything...then why doesn't it purify me too? Oh God...such sadness...I look out of the broken window and I see memories falling down from the sky...

Cand ai venit si cand ai plecat? Cum de s-au petrecut atat de multe lucruri intr-un timp atat de scurt? Cred ca...pana la urma, nu am avut niciodata nimic in comun; totul a fost o amagire... Si acum daca regret/regreti/regretam la ce bun? Timpul nu se va intoarce inapoi doar pentru noi doi. Am vrut de atatea ori sa retreiesc la infinit unele momente, dar degeaba. De ce ne ascundem dupa cuvinte? De ce preferi sa stai inchis intr-o vagauna, cand ai putea veni chiar acum aici sa vorbim calm si dragut poate la o cafea... Iti este frica de tine? Asta era...Te temi ca nu vei reusi singur asa cum si eu ma tem de intuneric...Timpul trece prea repede; nu-l simt...Totul este aiurea...Mereu cineva are pretentia sa faci curat, iar tu tinzi sa cureti doar suprafata....mai pe scurt e ca atunci cand mama ta te pune sa faci curat in camera, iar tu te grabesti sa te duci la TV si bagi tot gunoiul sub covor. Totusi stii ca nu vei scapa de responsabilitati; de ce iti place sa faci lucrurile de 2 ori?

Esti de neinteles. Eu sunt de neinteles. Nu stiu ce vrei sau vreau. Traiesc doar pentru ca altii vor...Not my decision...I wanna control my life...Buh.Bye now. See you some other time!

Adio...

2009-12-11T09:22:00.000-08:00

In sfarsit...Am parte de putina liniste si pot sa-mi aud gandurile. Nu am mai scris demult desi nenumarate idei imi fulgera mintea de cateva ori pe zi... Nici macar acum nu ma pot concentra; ma simt de parca mintea mi-a fost aruncata pe pereti si acum cineva incearca sa picteze cu fiecare gand...Stupid...ca de altfel tot ce se petrece in jurul meu. Evenimentele au un ritm prea alert. De cateva saptamani simt ca nu mai sunt eu; ceva s-a schimbat; simt ca visez; nu mai pot sa fac distingtie intre ce este real si ce nu. Exista totusi cateva momente, destul de rare, cand sunt cu picioarele pe pamant si realizez consecintele faptelor mele, dar apoi iar dau uitarii totul, ma cuprinde indiferenta si ... intr-un fel mi-e frica de mine, de ce as putea sa fac in aceasta stare morbida, de persoanele pe care as putea sa le ranesc fara intentie. Pentru ca la urma urmei, cred ca imi pasa mai mult de ceilalti decat de mine. Singurul lucru pe care mi-l doresc acum este ca totul sa nu se fi intamplat niciodata. Vroiam si vreau sa fiu doar un copil normal; DA, un copil de 15 ani. Oare cand a trecut atata timp? ...iar simt ca ma copleseste visarea si iar intru in depresii...It can't be real. Si asa ma trezesc pe la 20 de ani ca nu mai pot schimba nimic si ca viata a trecut prin fata mea precum gasca prin apa. La urma urmei, nu ne dam seama cat de pretioase sunt unele lucruri decat dupa ce le pierdem; and that's the hardest part. Really...oare ce este viata? De ce ne-am nascut daca in final murim? Nu este o pierdere de timp, spatiu si resurse. I don't get it; I'm just a fool... Nu pot sa-mi suport gandurile stupide, fara de sens si nici macar nu-mi dau seama de ce le si public pe net. Probabil sunt intr-una din starile acelea de visare si probabil voi apasa 'Post' fara sa realizez, iar in final imi voi relua activitatea de dinainte (care o fi fost aia??). Adio eu.

DE CE-uri...

2009-10-23T15:22:00.000-07:00

Am realizat ca toata existenta mea se reduce la o simpla intrebare: 'De ce?' . Da, asa este. Stupid, dar cat se poate de real. stupid...stupid...stupid...nici macar nu stiu despre ce dracu' as putea sa mai scriu la ora asta :|

'Si am facut asta, am facut aia, dupa care am mers nu stiu unde si am facun nu stiu ce cu nu stiu cine. In concluzie, a fost o zi minunata :x'

Cu aceasta fraza am zis totul si pana la urma NIMIC. Si imi bag picioarele ca cineva tot comenteaza despre bloguri si abia astept sa bat la persoana respectiva ca la fasole :-L Si desi e aproape 2 noaptea si eu tre sa ma trezesc la 8 si la 11 sa ma duc la pregatire la engleza, tot nu ma opresc din scris. Si chiar daca balesc de somn ce.mi este si ochii mi se lipesc, tot nu incetez sa scriu...de-a dracu si nu ma opresc. Doar asa ca sa iti fac in ciuda tie, asta care citesti .. :>

Revenind...DE CE-urile...pai da....vrei intrebari, intrebari iti dau:
-De ce exist?
-De ce traiesc?
-De ce fac asta?
-De ce fac aia?
-De ce scriu eu pe blog?
-De ce citesti tu blogul??
-De ce n-ai inteles nimic din tot ce am scris pana acum?
-De ce?
-De cee??
-DE CEEE???

Raspuns: De aia :) ca asa vreau eu :P

mah....eu ma culc (:| Hai pa!! ;) Te-am pupat!! :*

Adolescenta...Nimicul

2009-10-15T04:33:00.000-07:00

'Stupid...Patetic...Fara speranta...Singur'

Asa mi-as descrie eu adolescenta. Cel putin pana in momentul de fata. Totul nu a fost decat o piesa de teatru; actori buni sau mai putin buni; protagonist, antagonist, adjuvanti, furnizori etc. etc.

Desi multi considera adolescenta cea mai frumoasa perioada a vietii. eu nu o apreciez DELOC. De ce? Nu stiu...Pur si simplu o urasc, o detest. ...Poate pt ca este perioada actuala in care traiesc. M.am schimbat intr-un timp foarte scurt, aproape ca nu ma mai recunosc. Ma ascund de mine, refuz sa vad realitatea asa cum este ea, ma uit in jur si imi trec prin minte tot felul de lucruri abstracte; care este scopul meu? De ce traiesc, incotro ma indrept, invat ca sa ajung 'cineva', pt ca mai apoi sa mor si sa nu las nimic in urma...sa fiu o umbra a destinului? La ce bun? Si toata adolescenta mea este plina de astfel de intrebari retorice, care necesita timp de gandire; uneori stau si cuget minute bune....minute care se transforma in ore...analizez si totusi, in final, realizez ca de fapt m.am gandit la NIMIC.

Simt cum timpul trece pe langa mine in maniera sa ireversibila, dar nu mai nici o putere asupra nimicului ( am avut vreodata?? ). Totul este un NIMIC. "Si totusi se invarte". Atunci este un NIMIC in miscare. Pentru un moment, asa percep eu ADOLESCENTA.

Si acum, la final, imi pun o intrebare (inca una) : si atunci cand 'nimicul' se va sfarsi, voi regreta ca nu-l voi fi trait din plin?? ...

Adevarul

2009-10-11T04:11:00.001-07:00

De fapt aia este o particica din ce am scris vara trecuta intr-o noapte, din plicitseala...sau poate pt ca ma simteam singura si poate ca simteam nevoia sa vb cu cineva si acea unica pers nu era...
Si da, urasc sa am un jurnal sau ceva de genul pt ca oricum nu scriu in el si este stupid...hn, sa tii un jurnal...what the fuck? ..nu mai suntem copchii de clasa a 3-a.. jurnal...jurnal...mda...

Zambetul, o falsa necesitate

2009-10-10T12:01:00.000-07:00

Well, yeah, that’s how it begins. I mean my diary. Even though I didn’t want to have a shit like this in the first instance, but I ended up keeping one. [ -_-“ ]
Nu stiu de ce dar simt ca ma exprim mai bine in engleza. Well, when I’ll feel like doing it, don’t be surprised. [ ^_^ ]
Totul a inceput vara asta. Nu are rost sa povestesc prin tot ce am trecut, trebuie doar sa stiti ca a fost foarte neplacut, motiv pentru care am avut mai multe…cum le zice?? …breakdowns…din mai multe puncte de vedere...fizic, psihic si altele. Ma intreb oare exista si altele totusi? Da...si cum iti spuneam, nu conteaza ce mi s-a intamplat pana acum, ci dimpotriva, ce urmeaza sa mi se intample. I’m pretty excited myself. [ ^^ ]
Adevarul e ca nu am mai fost de mult fericita…ma refer la fericirea aceea exorbitanta, care parca te absoarbe, te face sa te simti un om implinit care nu are nevoie de nimic, ci doar de acel lucru sau acea persoana la care tine cel mai mult. Cred ca intr-un fel poate fi numita fericire oarba…pentru ca in data ce esti cuprins de acel sentiment uiti ce se intampla in jurul tau, nu mai dai atentie nici unui aspect al vietii cotidiene; iti construiesti o crisalida si inauntrul ei te complaci intr-o stare de beatitudine. Nu stiu daca m-am simtit vreodata asa…desigur am si eu momente cand simt ca pur si simplu as putea sa-mi iau zborul si sa aterizez pe un norisor pufos si roz, dar acele momente sunt exagerat de scurte si rare…chiar enervant de rare as putea spune. Nici macar cand am aflat ca am intrat la liceul la care am visat nu am izbucnit de bucrie…NU! Prefer sa cred ca din cauza anumitor persoane din viata mea am uitat cum este sa te bucuri de visele implinite, reusite sau chiar de nimicurile vietii. Pur si simplu simt cum timpul trece pe langa mine si ma uit neputinciosa, nestiind cum sa scap de aceasta rutina care nu de putin timp ma enerveaza.
Si uneori pur si simplu simt ca nu mai pot sa continui. Joc acelasi rol de cateva luni bune, daca n-as stii as zice chiar ani, dar am sa fiu mai soft de aceasta data. Si cum ziceam, joc acelasi rol pe aceaasi scena veche de cand lumea, fara spectatori si fara macar vreo dublura nenorocita. I’m already tired of this!