Fake...

'Feel like a stranger to the human race
It´s such a lonely, lonely place
I walk alone in the darkness of the city
Got no place to call home...'

Great lyrics...Great singer... :)

Iar stau singura la masa mea ... si iar privesc in gol asteptand sa se intample miracolul care imi va schimba viata. Sau na...poate nu viata, dar macar starea mea actuala...Handicap emotional, ce poti sa-i faci??
Hmm...si am o cutie rosie de chibrituri in fata...e rosie si pe ea scrie: "Noi chiar ardem!". Ei hai nu zau... Deschid usor cutia...ma uit...mai sunt doar cateva...de prea multe ori m-am chinuit sa.mi aprind o amarate de tigare care ipotetic mi.a sters pentru un moment sperantele iluzorii...m.a calmat...aparent...totul nu a durat decat infinit de putin...Cu timiditate mai iau inca un chibrit...il aprind...ma uit la flacara...se epuizeaza...De ce asa repede? De ce trebuie totul sa se termine atat de repede? Ma cuprinde melancolia... Stupid feelings... Gotta smoke once again!!NOW!! Can.t stop...And I promised myself so many times that I would stop smoking...Guess I.m not a trustful person... Whatever I don.t give a fuck on me anymore...


Te.ai plimbat vreodata singur pe strada...noaptea...incercand sa te calmezi...sa uiti de tine...sa iti construiesti un nou 'eu'... Nu cunosti pe nimeni; faci nesigur nenumarati pasi; doar lumina felinarelor iti zambeste stupid, iar tu cu capul plecat te indrepti spre nicaieri. Uiti de tine si ajungi te miri unde. Don.t you feel better?? ...Not at all... Take a seat. Want some coffee, tea, something to drink?? Yes, Life, gimme a Tequilla!!

Dincolo...

It's snowing...It is supposed to purify everything...then why doesn't it purify me too? Oh God...such sadness...I look out of the broken window and I see memories falling down from the sky...

Cand ai venit si cand ai plecat? Cum de s-au petrecut atat de multe lucruri intr-un timp atat de scurt? Cred ca...pana la urma, nu am avut niciodata nimic in comun; totul a fost o amagire... Si acum daca regret/regreti/regretam la ce bun? Timpul nu se va intoarce inapoi doar pentru noi doi. Am vrut de atatea ori sa retreiesc la infinit unele momente, dar degeaba. De ce ne ascundem dupa cuvinte? De ce preferi sa stai inchis intr-o vagauna, cand ai putea veni chiar acum aici sa vorbim calm si dragut poate la o cafea... Iti este frica de tine? Asta era...Te temi ca nu vei reusi singur asa cum si eu ma tem de intuneric...Timpul trece prea repede; nu-l simt...Totul este aiurea...Mereu cineva are pretentia sa faci curat, iar tu tinzi sa cureti doar suprafata....mai pe scurt e ca atunci cand mama ta te pune sa faci curat in camera, iar tu te grabesti sa te duci la TV si bagi tot gunoiul sub covor. Totusi stii ca nu vei scapa de responsabilitati; de ce iti place sa faci lucrurile de 2 ori?

Esti de neinteles. Eu sunt de neinteles. Nu stiu ce vrei sau vreau. Traiesc doar pentru ca altii vor...Not my decision...I wanna control my life...Buh.Bye now. See you some other time!

Adio...

In sfarsit...Am parte de putina liniste si pot sa-mi aud gandurile. Nu am mai scris demult desi nenumarate idei imi fulgera mintea de cateva ori pe zi... Nici macar acum nu ma pot concentra; ma simt de parca mintea mi-a fost aruncata pe pereti si acum cineva incearca sa picteze cu fiecare gand...Stupid...ca de altfel tot ce se petrece in jurul meu. Evenimentele au un ritm prea alert. De cateva saptamani simt ca nu mai sunt eu; ceva s-a schimbat; simt ca visez; nu mai pot sa fac distingtie intre ce este real si ce nu. Exista totusi cateva momente, destul de rare, cand sunt cu picioarele pe pamant si realizez consecintele faptelor mele, dar apoi iar dau uitarii totul, ma cuprinde indiferenta si ... intr-un fel mi-e frica de mine, de ce as putea sa fac in aceasta stare morbida, de persoanele pe care as putea sa le ranesc fara intentie. Pentru ca la urma urmei, cred ca imi pasa mai mult de ceilalti decat de mine. Singurul lucru pe care mi-l doresc acum este ca totul sa nu se fi intamplat niciodata. Vroiam si vreau sa fiu doar un copil normal; DA, un copil de 15 ani. Oare cand a trecut atata timp? ...iar simt ca ma copleseste visarea si iar intru in depresii...It can't be real. Si asa ma trezesc pe la 20 de ani ca nu mai pot schimba nimic si ca viata a trecut prin fata mea precum gasca prin apa. La urma urmei, nu ne dam seama cat de pretioase sunt unele lucruri decat dupa ce le pierdem; and that's the hardest part. Really...oare ce este viata? De ce ne-am nascut daca in final murim? Nu este o pierdere de timp, spatiu si resurse. I don't get it; I'm just a fool... Nu pot sa-mi suport gandurile stupide, fara de sens si nici macar nu-mi dau seama de ce le si public pe net. Probabil sunt intr-una din starile acelea de visare si probabil voi apasa 'Post' fara sa realizez, iar in final imi voi relua activitatea de dinainte (care o fi fost aia??). Adio eu.

DE CE-uri...

Am realizat ca toata existenta mea se reduce la o simpla intrebare: 'De ce?' . Da, asa este. Stupid, dar cat se poate de real. stupid...stupid...stupid...nici macar nu stiu despre ce dracu' as putea sa mai scriu la ora asta :|

'Si am facut asta, am facut aia, dupa care am mers nu stiu unde si am facun nu stiu ce cu nu stiu cine. In concluzie, a fost o zi minunata :x'

Cu aceasta fraza am zis totul si pana la urma NIMIC. Si imi bag picioarele ca cineva tot comenteaza despre bloguri si abia astept sa bat la persoana respectiva ca la fasole :-L Si desi e aproape 2 noaptea si eu tre sa ma trezesc la 8 si la 11 sa ma duc la pregatire la engleza, tot nu ma opresc din scris. Si chiar daca balesc de somn ce.mi este si ochii mi se lipesc, tot nu incetez sa scriu...de-a dracu si nu ma opresc. Doar asa ca sa iti fac in ciuda tie, asta care citesti .. :>

Revenind...DE CE-urile...pai da....vrei intrebari, intrebari iti dau:
-De ce exist?
-De ce traiesc?
-De ce fac asta?
-De ce fac aia?
-De ce scriu eu pe blog?
-De ce citesti tu blogul??
-De ce n-ai inteles nimic din tot ce am scris pana acum?
-De ce?
-De cee??
-DE CEEE???

Raspuns: De aia :) ca asa vreau eu :P

mah....eu ma culc (:| Hai pa!! ;) Te-am pupat!! :*

Adolescenta...Nimicul

'Stupid...Patetic...Fara speranta...Singur'

Asa mi-as descrie eu adolescenta. Cel putin pana in momentul de fata. Totul nu a fost decat o piesa de teatru; actori buni sau mai putin buni; protagonist, antagonist, adjuvanti, furnizori etc. etc.

Desi multi considera adolescenta cea mai frumoasa perioada a vietii. eu nu o apreciez DELOC. De ce? Nu stiu...Pur si simplu o urasc, o detest. ...Poate pt ca este perioada actuala in care traiesc. M.am schimbat intr-un timp foarte scurt, aproape ca nu ma mai recunosc. Ma ascund de mine, refuz sa vad realitatea asa cum este ea, ma uit in jur si imi trec prin minte tot felul de lucruri abstracte; care este scopul meu? De ce traiesc, incotro ma indrept, invat ca sa ajung 'cineva', pt ca mai apoi sa mor si sa nu las nimic in urma...sa fiu o umbra a destinului? La ce bun? Si toata adolescenta mea este plina de astfel de intrebari retorice, care necesita timp de gandire; uneori stau si cuget minute bune....minute care se transforma in ore...analizez si totusi, in final, realizez ca de fapt m.am gandit la NIMIC.

Simt cum timpul trece pe langa mine in maniera sa ireversibila, dar nu mai nici o putere asupra nimicului ( am avut vreodata?? ). Totul este un NIMIC. "Si totusi se invarte". Atunci este un NIMIC in miscare. Pentru un moment, asa percep eu ADOLESCENTA.

Si acum, la final, imi pun o intrebare (inca una) : si atunci cand 'nimicul' se va sfarsi, voi regreta ca nu-l voi fi trait din plin?? ...

Adevarul

De fapt aia este o particica din ce am scris vara trecuta intr-o noapte, din plicitseala...sau poate pt ca ma simteam singura si poate ca simteam nevoia sa vb cu cineva si acea unica pers nu era...
Si da, urasc sa am un jurnal sau ceva de genul pt ca oricum nu scriu in el si este stupid...hn, sa tii un jurnal...what the fuck? ..nu mai suntem copchii de clasa a 3-a.. jurnal...jurnal...mda...

Zambetul, o falsa necesitate

Well, yeah, that’s how it begins. I mean my diary. Even though I didn’t want to have a shit like this in the first instance, but I ended up keeping one. [ -_-“ ]
Nu stiu de ce dar simt ca ma exprim mai bine in engleza. Well, when I’ll feel like doing it, don’t be surprised. [ ^_^ ]
Totul a inceput vara asta. Nu are rost sa povestesc prin tot ce am trecut, trebuie doar sa stiti ca a fost foarte neplacut, motiv pentru care am avut mai multe…cum le zice?? …breakdowns…din mai multe puncte de vedere...fizic, psihic si altele. Ma intreb oare exista si altele totusi? Da...si cum iti spuneam, nu conteaza ce mi s-a intamplat pana acum, ci dimpotriva, ce urmeaza sa mi se intample. I’m pretty excited myself. [ ^^ ]
Adevarul e ca nu am mai fost de mult fericita…ma refer la fericirea aceea exorbitanta, care parca te absoarbe, te face sa te simti un om implinit care nu are nevoie de nimic, ci doar de acel lucru sau acea persoana la care tine cel mai mult. Cred ca intr-un fel poate fi numita fericire oarba…pentru ca in data ce esti cuprins de acel sentiment uiti ce se intampla in jurul tau, nu mai dai atentie nici unui aspect al vietii cotidiene; iti construiesti o crisalida si inauntrul ei te complaci intr-o stare de beatitudine. Nu stiu daca m-am simtit vreodata asa…desigur am si eu momente cand simt ca pur si simplu as putea sa-mi iau zborul si sa aterizez pe un norisor pufos si roz, dar acele momente sunt exagerat de scurte si rare…chiar enervant de rare as putea spune. Nici macar cand am aflat ca am intrat la liceul la care am visat nu am izbucnit de bucrie…NU! Prefer sa cred ca din cauza anumitor persoane din viata mea am uitat cum este sa te bucuri de visele implinite, reusite sau chiar de nimicurile vietii. Pur si simplu simt cum timpul trece pe langa mine si ma uit neputinciosa, nestiind cum sa scap de aceasta rutina care nu de putin timp ma enerveaza.
Si uneori pur si simplu simt ca nu mai pot sa continui. Joc acelasi rol de cateva luni bune, daca n-as stii as zice chiar ani, dar am sa fiu mai soft de aceasta data. Si cum ziceam, joc acelasi rol pe aceaasi scena veche de cand lumea, fara spectatori si fara macar vreo dublura nenorocita. I’m already tired of this!